Cenaclu CNSS

15:39 Posted In , , , Edit This 1 Comment »

Muz..ul?

13:00 Posted In , , Edit This 0 Comments »

Motto: “Te dizolvi in lumea-mi
Cu fosnet cald si rime…”

Ca scriitoare wanna-be, ma ciocnesc uneori si de lucruri care nu-mi plac in mirobolanta lume a breslei cuvantarilor. Unul dintre ele m-a obsedat intreaga saptamana, enervant ca o musca bazaitoare care-ti da tarcoale intr-o zi prea calda de vara [ca veni vorba, ati vazut ce frumos s-a facut afara? :) ].

E vorba de discriminare, si asta intr-un domeniu relativ delicat, acela al muzelor.

*sunet dramatic de tobe*


Cred ca suntem cu totii de acord ca, de-a lungul istoriei, 90% dintre operele artistice, fie ele tablouri, simfonii, romane, etc. au fost create de catre barbati. Majoritatea femeilor au avut, pana intr-un intarziat secol XIX, un rol secundar in acest proces de creatie. Ele erau cele a caror existenta se putea impleti cu arta, in sensul ca apareau ca figuri centrale ale unei creatii, dar nu cele care ii determinau aparitia. Ele erau muze.

Daca deschidem DEX-ul, suntem rapid lamuriti ca muzele erau initial (1) cele noua divinitati alegorice si inspiratoare ale artelor si stiintelor. Ulterior, de-a lungul sceolelor in care arta s-a slefuit, termenul de muza a capatat semnificatia de (2) inspiratie poetica.

Folosim frecvent acest termen, uneori haotic. Spunem ca"Mimi e muza lui Gigel". Prin asta se subintelege ca Gigel, atunci cand o vede pe Mimi, se inmoaie complet si este atins de elanul creator. Si mai ia si un Nobel pentru literatura.

Dar in aceasta fericita schema nu exista loc pentru posibilitatea ca Gigel sa-i fie muza (muz? muz-eu?) delicatei Mimi. Traim intr-o societate in care, prin simplele norme de gramatica, se reduce posibilitatea ca Gigel sa fie un obiect adiacent creatiei, si Mimi promotorul ei.

Iar eu, acum, in cel mai fericit moment al creatiei mele (mi-a revenit mult-asteptata inspiratie multumita tie) descopar ca nu am cum sa te numesc pe tine, cel care ma faci sa filozofez, decat...

Muz?

Muzau?

Muzeu?

Palabras sin frontera

12:30 Posted In , , , Edit This 1 Comment »
De Ziua Internationala a Poeziei, un nou eveniment marca Adsum.

Contra-atac la "Reportaj la Sf. Sava"

14:05 Posted In , , , , Edit This 15 Comments »

Tocmai mi-a ajuns in fata ochilor un reportaj extrem de intrigant, scris de un oarecare domn Daniel Befu, reporter la maretul ziar "Gandul" si sarcastic wanna-be, despre aparenta inutilitate a orelor de religie in Colegiul National "Sf. Sava" (pentru cei interesati, linkul e asta: http://www.gandul.info/scoala/reportaj-la-sfantul-sava.html?3934;4041251#comments).

Marturisesc din start- si eu sunt unul din acei elevi din Sf. Sava cu par valvoi si care iau in deradere religia (dupa opinia unora). Si da, fac aceasta materie cu infamul domn Tutu.

De cateva luni incoace, cu totii dezbatem utilitatea unor materii precum religia, educatia plastica si cea muzicala in liceu. Deci, din acest punct de vedere, articolul pica intr-un moment oportun. Inteleg, de asemenea, si dorinta stringenta a d-lui Befu de a-si exprima opinia vizavi de acest subiect.

Din pacate pentru dansul, lista circumstantelor atenuante se incheie aici. Sa scrii un articol cu scopul expres de a defaima orele de religie dintr-un liceu mi se pare strigator la cer! . Ce vrea sa demonstreze domnul befu prin dialogurile auzite la ora de religie? Ca nimeni nu mai crede in divinitate in ziua de azi si ca profesorii de religie sunt cu totii niste incompetenti? Aiureli. fac religie inca din clasa intai, iar oamenii care mi-au predat aceasta materie au fost intotdeauna daruiti (in proportie mai mica sau mai mare) credintei lor. D-l Tutu nu face exceptie. El este chiar unul dintre cei mai relaxati profesori pe care ii avem- cu care chiar putem discuta, ca de la om la om, si nu ca de la subordonat la superior. Nu merita articolul asta.

Chiar daca nu luam in seama atacurile directe la adresa orei de religie din Sf Sava (si, sa nu uitam, totusi colegiul nostru este unul dintre cele mai bune din tara), ridicolul articolului ramane acelasi. D-l Befu, dorind probabil sa socheze, are unele erori de stil care pur si simplu nu se potrivesc unui jurnalist de talia sa. Cursivitatea articolului este, practic, inexistenta; acesta se constituie dintr-o suita de imagini presarate din plin cu sarcasm (nereusit). Si nu pot sa raman altfel decat indignata dupa citirea portretului nemagulitor facut unor colegi de an cu mine. Am placerea sa va informez ca fata "ciufulita" este una dintre premiantele pe ultimul an scolar. Si articolele homofobe ale d-lui Befu nu dau absolut deloc bine pe langa descrierea facuta baiatului " pletos slăbuţ, uşor de confundat cu o fată" (vezi o mostra din intelepciunea domnului B. pe
http://blogfilosofie.wordpress.com/2008/02/19/prost-gust-la-drumul-mare/). De unde vine tendinta aceasta de a judeca omul dupa modul in care arata? Unde sunt ideile democratice, de diversitate si interculturalitate pe care le afisati?

Daca ar fi dupa voi, probabil am renunta la religie, la desen, la muzica, la orice ne imbogateste cultural, si am ramane la nivelul de mormoloci capabili in toate domeniile reale, dar cu zero spiritualitate. Nu ma faceti decat sa-mi pierd si ultima urma de incredere pe care o aveam in mass-media.

Toata chestia asta mi-a lasat un gust amar in gura. D-l Tutu, noi va sustinem! :D
Aceeasi idee, in prezentari diferite pe:
si

Ganduri de vineri seara...

13:54 Posted In , , Edit This 0 Comments »
De ce gandesti asa? Doar pentru a-mi aminti ca ideile si reactiile mele sunt aceleasi cu cele ale gloatei cu care ma confund?

De ce vorbesti asa? Doar pentru a-mi scoate si mai mult in evidenta cuvintele, clisee repetate de toti cei de dinaintea mea?

De ce ma privesti asa? Prin ochii tai, ma vad mai imperfecta ca niciodata…

Se apropie de cruzime modul in care imi posezi gandurile, conversatiile, pauzele melancolice.
La fiecare pas pe care il fac, tind sa-mi compar miscarile cu ale tale. Dar - vai! – miscarile mele parca le parodiaza pe ale tale. La fiecare privire in oglinda, ma vad maimutarindu-ti expresia. Fiecare parere a mea e un ecou vag al uneia care iti apartine.

Vrei sa-ti vezi versiunea ieftina si previzibila? Sunt chiar aici. Incantata de cunostiinta.

8 martie

13:08 Posted In , , Edit This 1 Comment »



"Fara tine sunt nimic" nu mi se pare o declaratie prea adecvata deoarece:





  • imi zgreaptana serios mandria

  • tu nu te-ai fi indragostit de o persoana care era nimic



Asa ca sper sa fii satisfacut atunci cand voi marturisi ca tu ma completezi.


Va fi cea mai convenabila declaratie pe care as putea-o formula, avand in vedere ca azi ar fi trebuit sa fie o zi a mea, doar a mea , ca fata. O zi in care sa-mi demonstrez inca o data cat de puternica sunt si cat de putina nevoie am, in fapt, de tine.


Dar, in mod ciudat, fiecare persoana de pe strada cocosata de greutatea florilor pe care le cara (zambile, narcise, exoticarii si cate un ghiocel tardiv) ma facea sa ma gandesc la dulcegarii incompensurabile.


Scuze daca nu m-am putut abtine sa trimit declaratii de dragoste in vid.