Muz..ul?

13:00 Posted In , , Edit This 0 Comments »

Motto: “Te dizolvi in lumea-mi
Cu fosnet cald si rime…”

Ca scriitoare wanna-be, ma ciocnesc uneori si de lucruri care nu-mi plac in mirobolanta lume a breslei cuvantarilor. Unul dintre ele m-a obsedat intreaga saptamana, enervant ca o musca bazaitoare care-ti da tarcoale intr-o zi prea calda de vara [ca veni vorba, ati vazut ce frumos s-a facut afara? :) ].

E vorba de discriminare, si asta intr-un domeniu relativ delicat, acela al muzelor.

*sunet dramatic de tobe*


Cred ca suntem cu totii de acord ca, de-a lungul istoriei, 90% dintre operele artistice, fie ele tablouri, simfonii, romane, etc. au fost create de catre barbati. Majoritatea femeilor au avut, pana intr-un intarziat secol XIX, un rol secundar in acest proces de creatie. Ele erau cele a caror existenta se putea impleti cu arta, in sensul ca apareau ca figuri centrale ale unei creatii, dar nu cele care ii determinau aparitia. Ele erau muze.

Daca deschidem DEX-ul, suntem rapid lamuriti ca muzele erau initial (1) cele noua divinitati alegorice si inspiratoare ale artelor si stiintelor. Ulterior, de-a lungul sceolelor in care arta s-a slefuit, termenul de muza a capatat semnificatia de (2) inspiratie poetica.

Folosim frecvent acest termen, uneori haotic. Spunem ca"Mimi e muza lui Gigel". Prin asta se subintelege ca Gigel, atunci cand o vede pe Mimi, se inmoaie complet si este atins de elanul creator. Si mai ia si un Nobel pentru literatura.

Dar in aceasta fericita schema nu exista loc pentru posibilitatea ca Gigel sa-i fie muza (muz? muz-eu?) delicatei Mimi. Traim intr-o societate in care, prin simplele norme de gramatica, se reduce posibilitatea ca Gigel sa fie un obiect adiacent creatiei, si Mimi promotorul ei.

Iar eu, acum, in cel mai fericit moment al creatiei mele (mi-a revenit mult-asteptata inspiratie multumita tie) descopar ca nu am cum sa te numesc pe tine, cel care ma faci sa filozofez, decat...

Muz?

Muzau?

Muzeu?

0 comentarii: