Speaking si viteze nu tocmai supersonice

04:47 Posted In , Edit This 11 Comments »
Iata-mi viteza de scriere!
In romana:
45 de cuvinte

http://romanian-speedtest.10-fast-fingers.com">Speed test



... si in engleza:

43 words

Typingtest




43-45 de cuvinte pe minut inseamna ca scriu (ceva) mai repede decat bunica, persoana foarte respectabila de altfel, dar care cauta cate jumatate de minut o litera pe tastatura.

Concluzii?
1) Nu ma voi angaja niciodata (DAR NICIODATA!!!) secretara/grefier. Aparent, sunt incompetenta ptr aceste joburi
2) Poate n-a fost o idee asa de rea sa dau speakingul la Cambridge azi. Cu scrisul in mod evident n-am sanse :))

Pana mea... de curent!!!

08:22 Posted In , , , Edit This 0 Comments »
Dupa o lunga perioada neagra, azi incepusem sa cred ca mult-iubita karma incepe sa-mi fie favorabila din nou. Da' de unde!!! Acum sunt din nou in intuneric... si de data asta la propriu!
Care erau sansele ca, fix in seara de dinaintea tezei la biologie, sa fie pana de curent? Cu nervii cranieni cum ramane?!
Nu zic nu, e o experienta interesanta sa stai la lumina lumanarelelor parfumate. Ca sa fiu sincera, e de-a dreptul fascinant sa vezi cum arata spatiul dintre blocuri fara pic de lumina. Ma simt oarecum ca in filmele acelea americane, cu periferia/ghetto-ul, spatii in care se poate petrece orice dupa lasarea noptii. Where are my gangstas at? Singura problema ca aici este vorba de Crangasi, cartierul cu nenumarati asi, si toti adorati de mr. Petrescu.

In alta ordine de idei, savisti, maine avem cenaclu! Si nu oriunde, ci in locul sacru numit cabinetul de desen! Stiu ca pe afis scrie "biblioteca", mea culpa, dar voi strangeti-va la 207! Ne citesc Lexus si Cristina de la 11 E di, din cate le stiu eu pe ele, o sa fie taaaaaare interesant.

Mai multe detalii pe http://sfsava.blogspot.com

Acum, ma voi intoarce in umbre. Good night & good luck! :>

Omagiu scrisorilor

07:35 Posted In , , Edit This 3 Comments »

Nu am mai primit o scrisoare (si nu ma refer la felicitarile kitschoase de sarbatori) de cand aveam fix opt ani. Era ziua mea si o prietena mi-a scris o chestie lunga si indescifrabila, presarata cu multe desene cu ponei. Nu i-am raspuns. Niciodata nu mi-au placut prea mult poneii.

Ieri seara am primit o scrisoare, si mi-am petrecut urmatoarea jumatate de ora topaind, citind-o si recitind-o (noroc ca nu era prea lunga, altfel intreaga actiune ar fi durat cu MULT mai mult). Si inca am probleme in a-mi reveni din entuziasmul initial.
Probabil ca este putin exagerat, dar am simtit ca prin aceasta scrisoare legatura creata intre mine si persoana care a trimis-o este cu mult mai puternica decat daca mi-ar fi scris exact aceleasi cuvinte pe email sau mess. Privindu-i scrisul, experimentam ceva cu mult mai intim decat simplul inteles al cuvintelor ei - intelegeam cum scria. Primul paragraf era scris apasat, parca pentru a se autoconvinge sa nu se lase pagubasa. Pe masura ce randurile treceau, noi si noi idei ii veneau in minte, iar scrisul ii devenea fluid. Se intrerupea din cand in cand si isi pierdea ideile. Stergea cu pasta alba peste cuvintele fara sens, adauga altele noi. Spre sfarsit scrisul i-o luase atat de mult in sus incat ameninta sa atinga randul de mai sus. Deborda de veselie. Poate pentru ca terminase scrisoarea. Poate pentru ca toate cele scrise ii trezeau aceleasi amintiri pe care mi le trezeau si mie, cateva zile mai tarziu. Numai ea stie...

Incep sa cred ca noi cu totii avem una si aceeasi problema. Am uitat sa mai scriem. Am uitat si sa citim. Am uitat cum arata randurile serpuitoare pe o coala alba de hartie. Am uitat sa mai cosmetizam ceea ce scriem. Nu facem decat sa prescurtam, sa inlocuim litere si sa englezim totul pana cand cuvintele noastre nu mai sunt cuvinte ci doar franturi, membre fara trup.

Mi-e dor de vremurile in care scrisorile erau cele cool.
imagine luata de pe http://ryezalchaplin.blogspot.com . va recomand blog-ul. iti smulge un zambet, no matter what.

Promit ca nu ma mai las pe tanjala

12:27 Posted In , , , , Edit This 0 Comments »
Am decis- blogul asta a fost parasit prea mult timp. De prin septembrie, imi tot facea cu ochiul, ba jucaus, ba seducator dintre bookmark-surile Google, iar eu, ca o parsiva ce sunt, ma prefaceam ca nu-l observ. Dar aceasta actiune de ignorare nu s-a putut perpetua la nesfarsit din doua motive.
Unu- ma furnicau si pe mine degetele sa scriu si altundeva decat in jurnalul personal - care e extrem de haotic si depresiv.
Doi- oamenii aparent chiar au luat "foicica" asta de web in serios. Si ma citeaza pe peste tot cu ea. Si mi-e, asa... putin jena de mine.

It's good to be back.

P.S.: Pentru cei din Sava, luni de la 12.00 avem o sedinta speciala a cenaclului "Sueta". Mai multe detalii pe http://sfsava.blogspot.com/ .
P.P.S.: Am rezolvat si cu absentele, intrucat avem aprobare speciala de la directiune.

Pam-pam!