Da-i un nume

LOL! Nu m-am putut abtine! Asta, si multe altele (la fel de tari) pe

Ma depaseste cum puteau/pot unii sa traiasca intr-o lume in care erau convinsi ca nu reprezinta nici cat cea mai mica molecula in comparatie cu imensitatea Pamantului. In care au un destin oarecare, sau poate unul planificat cu atentie, moment cu moment, pas cu pas, rasuflare cu rasuflare si pe care nu-l pot altera in niciun mod.

Mie toata tarasenia asta imi suna groaznic de deprimant, ca sa nu mai spun artificial si, intr-o oarecare masura, claustrofobic. De ce sa plasezi singur, prin convingerile tale, intr-o lume in care esti prin definitie incatusat?

Eu as putea sa te scot zilele astea la o bere. Pentru ca-mi placi. Sau as putea sa nu o fac. Daca asta tot nu-mi altereaza in niciun fel destinul, cum sustin ei, de ce as face-o? Vom ajunge oricum in acelasi punct la un moment dat, datorita modului in care ne-au fost tesute vietile. Si atunci, in luna x, ziua y, ora z, potecile ni se vor intersecta. C-asa zice destinu'.

Imi place insa prea mult sa am impresia de control. Asa ca, orice-or zice stelele, si zodiile, si drumurile noastre astrale, imi voi asuma riscul. Berea ma va face molecula-regina a tuturor celorlate molecule. HAHAHAHAHA!
Si ce petrecere va fi atunci...

P.S.: E 5 martie si ninge in draci! Call that destiny, or what?!

Azi, cand ieseam din Downtown, am dat de prima raza de soare de dupa o perioada foaaaarrte lunga de asteptare. Un soare d-ala, adevarat, minunat si auriu, nu rotundul ala palid dintre noi cu care voiau sa ne fraiereasca acum cateva saptamani. Yey!

Pentru ca Sabina m-a tag-uit, iar eu pur si simplu NU pot sa o refuz.

Zece chestii dubioase despre mine. Pam-pam:


1. Cand eram mica, voiam sa ma fac presedinta Frantei. Mi se parea tara cea mai cul din lume. De aia m-am apucat de franceza (pe care am uitat-o toata, o data cu liceul). Inca sunt de parere ca as da mult mai bine decat Sarkozy in poze.

say it isn't so!!!! --------------------------------------->


2. Mi-am botezat toate personajele unei nuvele dupa participanti la reality show-ul "Survivor". Iar pe cele din nuvela (? cred ca asta o sa ajunga ?) actuala dupa cei de la "So you think you can dance".

3. Mananc branza telemea cu aproape orice!!! *CHEEEESE*


4. Am degetele de la picoare foarte flexibile. Pot sa fac tot felul de chestii cu ele. Inclusiv sa ridic un creion de pe jos. Cred ca am fost maimuta intr-o viata anterioara.


5.Am o obsesie pentru numele de familie ciudate (probabil vreo frustrare ascunsa, pentru ca mi-a zis in clasa intai profa de engleza ca am un nume normal ). Singura abordare draguta a lui "Cojocaru" pe care am auzit-o vreodata a fost intr-o scrisoare de prin perioada interbelica, unde o doamna i se adresa fratelui bunicului meu cu "cojocul meu drag".


6. Sunt foarte mandra de faptul ca numele meu este un palindrom. Din oricare parte ai lua-o, tot Ana.




7. FarmVille, CafeWorld, Sorority Life, Organised Crime, The legend of Spirehold... nu prea cred ca mai exista prea multe joculete pe hi5/facebook pe care sa nu le fi incercat.


8. Am tone de agende, agendute si agendele pe care nu le folosesc niciodata. Doar imi dau sentimentul ca sunt eficienta.

9. Stiu toate teoriile conspiratiei inventate vreodata (okay, nu chiar pe toate, dar sigur pe majoritatea). De la faptul ca suntem urmasii extraterestrilor, la comorile dacice si canalele energetice din Irak. Si nu cred in nici una dintre ele. Dar sunt distractive.

10.Sunt...eu

La sfarsitul fiecarui an, in jur de 30 decembrie, obisnuiesc sa trag linia si sa fac o recapitulare. Anul asta, ma simt datoare ca aceasta sa fie mai cuprinzatoare. Motivul e simplu: nu suntem doar la sfarsit de an, suntem la sfarsit de deceniu. Si simt ca daca nu le-as oferi un omagiu as fi pur si simplu o creatura rece si insolenta.

Copiii nostri, copiii lor si copiii copiilor lor se vor referi la aceasta perioada ca la "anii 2000". Sau '00. Sau triplu zero. Sau trei oua. (Okay, incep deja sa bat campii, dar nu luati asta in seama. Banuiesc ca e efectul sarmalelor)

Anii 2000 au insemnat inceputul unui nou mileniu.In care au fost programate cel putin trei apocalipse (scuzele mele daca au fost mai multe, eu tin minte doar trei) - ian. 2000, 06.06.'06 si 2012. Nu am vazut inca nimic interesant - dar astept cu mult interes modul in care coliziunile din interiorul acceleratorului de particule vor distruge lumea in 2012. (*evil laugh*). De fapt, nu. Cred ca o sa ma iau dupa cantecul lui Robbie Williams (ATENTIE! Superstar al anilor '00) si o sa zic "I hoooopee I'm oooold before I die".

Deceniul asta a fost o perioada de inflorire culturala (nu tocmai). Ce-i drept, a fost intervalul de timp in care turcul-genial Orhan Pamuk si nemtoaica-nascuta-si-traumatizata-in-Romania Herta Muller au luat Nobelul pentru Literatura. Si ii aplaud pe cei de acolo pentru alegeri, pentru ca fara "Ma numesc rosu" anumite revelatii se produceau mult mai greu in mintea mea. dar a fost si perioada de glorie a lui Britney Spears, Paris Hilton si a multor alte bimbo ale caror nume nici macar nu le mai retin, zeci si zeci de "eroine" ale scenei care au definitivat termenul de pitzipoanca.

Pe plan personal, insa, anii 2000 reprezinta mai bine de jumatate din viata mea. Toti anii mei de scoala (cele trei luni de desenat bastonase si liniute de la inceputul clasei intai nu se pun). Toate motivele pentru care am ajuns sa urasc sau sa iubesc anumite materii. Descoperirea internetului, intai pentru site-urile cu jocuri Harry Potter. Revelatia faptului ca Mos Craciun nu exista. (oh, si ce zi trista a fost aceea!!!). Discutia despre sex (albinute, pestisori, broastele testoase perverse din acvariul meu). Discutiile despre relatii (cred ca trebuia sa fiu mai atenta in cursul lor, pentru ca aparent n-am invatat nimic). Literatura - poezii, eseu, proza. Cenacluri peste cenacluri. Cool Girl si Bravo si Popcorn citite pe sub banca in generala(ce vremuri...). Generala, liceu. Indragosteli. Alcool. Fumat. Cafea. Prostii. Prieteni, pentru ca ei au fost de-a lungul timpului cei care au facut ca "my rockin world go round"si pentru ca, oricat de departe am fi unii de ceilalti, de fapt suntem mereu aproape.

Chiar si doar in virtutea ultimului punct de pe lista, as indrazni sa spun ca a fost un deceniu grozav.

Cat despre rezolutii pentru noul an & stuff, astept cu interes sugestii. Not much of a planner.

Stii ce e cel mai deprimant? Aroganta. Momentul in care individul uita de cauza pe care pana mai deunazi o sustinea si-si concentreaza intreaga energie in a se arata pe sine superior celorlalti. Egocentrismul nu ar trebui sa aiba ce cauta intr-o comunitate. Inversunarea orbeasca nici atat.

Esti bun in ceea ce faci? Bravo tie. Exista si altii mai talentati ca tine? Intotdeauna vor fi. Primesti mai multe critici decat laude si banuiesti ca e din cauza invidiei pe care o resimt cei "nedotati"? Poate ca da, poate ca nu. In general, cand o persoana ajunge cu adevarat sus, nu se mai poate aseza pe un scaun din cauza a de cate ori a fost muscat de fund. Desigur, mai sunt si cativa care emit pareri obiective (observatie: obiectiv nu este sinonim cu competent, deci nu-ti face sperante prea mari). Dar cei mai multi sunt pur si simplu blazati, caci au impresia ce le-au vazut pe toate si ca tu nu esti cu nimic diferit de ceilalti.

Cam au dreptate. Suntem cu totii oameni.

Ninge in Buc. Finally!