RIP Michael

06:55 Posted In , , Edit This 2 Comments »

Azi-noapte, o veste a cutremurat intreaga lume: Michael Jackson a murit!

Evenimentul a fost dezbatut intensiv, cu mai mult sau mai putin profesionalism, pe la toate emisiunile de stiri si/sau muzica (pentru binele vostru, sper ca n-ati urmarit-o pe VJ-ita de la MTV, care abera incontinuu cu niste invitati care erau absolut paraleli cu subiectul), prin toate ziarele si de catre toti cei din statia de metrou de la Unirii.

Cred ca nu exista om care sa nu asocieze macar o melodie de-a lui Michael cu o situatie speciala din viata lui. Eu, cel putin, tin minte cum m-am indragostit intr-o vara pe ritmurile lui Billie Jean, cum m-am revoltat impotriva intregii lumi ascultand They don't care about us, cum am facut varza teza de la informatica din ultimul semestru cu Bad si cum am fumat si am avut atitudinea de "i don't give a fuck" pe Beat it.
Prin moarte Michael s-a ridicat deasupra mizeriilor cotidiene. De-acum, nu mai conteaza nici declinul muzical, nici acuzatiile de pedofilie, nici depigmentarea pielii... nimic! A intrat in legenda...
Rest in peace, Michael!

Vara

08:48 Posted In , , Edit This 1 Comment »
E vara.
E cald.
E bine.

E vremea cand dispar toate nelinistile cotidiene si frustrarile se dau dracu'.

E un dor de mare si de parfum de sare atat de tangibil, incat parca pot sa-l pipai, miscandu-mi buricele degetelor pe suprafata sa curbata, translucida.
E un dor de tine. Caci in tine ma inec ca-n mare. Caci a tine miros mai pregnant decat a sare. Caci nici tu, nici ea, nu-mi astamparati vreodata setea.

E un dor de muzica. De Vama Veche, de Eagles, de Bob Dylan, de Beatles, de Don McLean.
E un dor de prieteni, de terase boeme, de fum inecacios de tigara, de Silva Neagra si Green Apple.
E un dor de zambete.
E un dor de mine.

De fiecare data cand cred ca ma gasesc, ma pierd din nou. Dar nimeni nu se poate ascunde etern din calea razelor de soare.
E vara, si asta face totul mai usor.

*si-o Vama Veche, pt conaisseurs* :)

Din perlele istoriei familiale

00:46 Posted In , Edit This 0 Comments »
Bunica si bunicul s-au cunoscut intr-un cimitir, de Rusalii. Ea pazea colacii pentru pomana, asezata langa mormant, era blonda si de-abia majora. El, cu cinspe ani mai in varsta, avocat, versat, venise de la Bucuresti ca sa inspecteze... obiceiurile patriei.
Varianta clasica, romantata, sustinuta de bunica-mea, e ca a fost dragoste la prima vedere.
Varianta neoficiala este ca au fost cuplati in urma unei indelungate strategii al carei principal promotor a fost unchiul ei, de asemenea bucurestean.
*Am mentionat faptul ca la nunta o fosta iubita de-a lui i-a trantit un buchet de flori in brate?*

Matusa mea de rangul II a facut liceul la Suceava, intr-o clasa de uman. Nu prea o interesau mediile (pe vremea aia admiterea la facultate se facea doar prin examen) - drept urmare, se tinea numai de traznai. Intr-un trimestru, avea neaparata nevoie sa treaca la biologie. In schimbul unei note de sapte, proful a pus-o sa perie maimutele impaiate din laborator (*Imaginati-va ce-ar fi fost daca ar fi avut mistreti impaiati.... sau zimbri, si-asa sunt la mod prin zonele alea*).
Alta data, a chiulit de la scoala sub pretextul ca i-a murit unchiul. A doua zi, dirigul a oprit-o pe mama ei pe strada intreband-o cand va fi inmormantarea. Unicul ei unchi murise inainte ca ea sa se nasca.
Postări mai noi
Postări mai vechi