Alcohol

08:35 Posted In , Edit This 0 Comments »
In Romania, se stie ca adolescentii beau & fumeaza. Ti-o poate spune verde-n fata oricine, incepand de la babutele din autobuz cu "pe vremea meaaa..." pana la cei mai respectabili profi. Dar la intrebarea "De unde isi procura adolescentii bere si tigari?" veti obtine ca raspuns un ridicat din umeri.

Adevarul e, ca in ciuda afiselor puse in fiecare magazin si pub, "Nu vindem tutun/alcool minorilor. LEGE!!!" sunt extrem de putini vanzatori care chiar actioneaza in conformitate cu cele scrise acolo. Brusc, le intra soarele/neonul/degetul in ochi si nu observa ca stimatul cumparator nu arata nici la o distanta de 3 ani in minus fata de varsta indicata. Atat timp cat le iese profitul si nu e niciun organ al legii pe urmele lor, anything goes...

Cand vine vorba de multinationale sau de pub-uri cu prestigiu, lucrurile se schimba. N-ai de 18, nu primesti. N-arati de 18, arati buletin s.a.m.d. In curand se creeaza zvonul ca in localul X nu primesti de baut, si tot cardul de minori zboara spre alte locatii, mai accesibile.

Mie, personal, toata sarada asta mi se pare de o ipocrizie iesita din comun. Cei care dau alcool fara sa caste ochiul la buletin tot fac bani nemeritati, adolescentii continua sa bea fara control... dar statul este fericit. El si-a asumat rolul protector-moralizator. El nu ii lasa pe copiii natiunii sa bea. Restu' e doar vina comerciantilor.

Daca virtutea si dorinta de a controla fenomenul de mahmureala adolescentina ar fi pe atat de puternice pe cat se presupune, s-ar putea gasi alte solutii. Vezi statele dezvoltate (ex. Belgia) unde este permis sa bei de la varsta de 16 ani. Alcoolul avand statut legal, devine mult mai putin interesant, iar cazurile de copii-alcoolici scad considerabil ca numar. Dar la noi nu! Ei se prefac ca nu vad, noi ne prefacem ca nu bem!

Azi am fost la Hard Rock Cafe cu Mihaela si am pacalit-o pe chelnerita sa ne dea marguerita zicand ca suntem majore. Nu stiu cat de mandra ar trebui sa fiu de asta...

S-ar putea zice c-am dat-o in bara!

13:23 Posted In , , Edit This 0 Comments »
Ca orice pasager zilnic al oricarui metrou care ma duce mai rapid la Crangasi, statia mea de bastina, am parte de momente mai mult sau mai putin dubioase de o frecventa de-a dreptul ingrijoratoare. N-am gasit pana acum o justificare stiintifica a acestor anomalii, dar am vaga impresie ca numai ghinionul/neindemanarea mea de toate zilele poate fi raspunsul. La urma urmei, am pierdut sirul pisicilor negre care mi-au calcat de-a lungul timpului calea.

Joi seara ma hurducanam frumos in metrou, plictisita de moarte, agatata alene de-o bara, cand la gara - minune! - intra un roaker dragut. Pleata satena, tricou cu Black Sabbath, tot arsenalu'. Se agata de aceeasi bara ca si mine.

A urmat firescul schimb de priviri intai timide, ezitante, pentru ca mai apoi sa se transforme in pline de speranta si zambete de ambele parti. Totul mergea cum nu se poate mai bine. Mai mult, metroul pune o frana spectaculoasa, iar mainile ni se ating pret de o clipa (complet accidental, jur pe onoarea-mi de cercetasa!!!).

La nici 30 de secunde de la fericitul eveniment, tipul incepe sa se dea cu capul de bara. Suficient de tare, as zice, avand in vedere ca vibra bara. Impactul pe care acest gest l-a provocat asupra mea este greu de descris! Soc e putin spus. Insumati asta cu jignirea personala (wtf, dude, i'm not THAT ugly). Probabil si cu ceva simt al ridicolului, de vreme ce cu greu m-am abtinut sa nu ma bufneasca rasul.

Cand am coborat eu la crangasi, tipul inca se mai dadea cu capul de bara. Sper ca a terminat macar dupa ce am iesit din raza sa vizuala - nu vreau sa ma simt vinovata pentru traumatismele craniene ale nimanui!

Au fost multiple interpretari - pornind de la ipoteza ca tipul era crestin ultrafervent si ca l-am indus in pacat, pana la cea ca era cuplat. N-am idee care e explicatia. Stiu doar un lucru: trimiteti-mi si mie de-acum oameni care nu simt nevoia sa se automutileze dupa un flirt! Mersi! :))

Friends will be friends

13:43 Posted In , Edit This 0 Comments »
Acest post este dedicat prietenilor.

Pentru ca stiu sa te inveseleasca si in cea mai de rahat situatie, chiar daca asta inseamna sa impartiti o portie mare de cartofi prajiti si sa tunati si fulgerati impreuna impotriva profei de chimie.

Pentru ca lucreaza in echipa genial, chiar daca asta presupune ca stau sa lipeasca etichete pe eprubete pana la trei noaptea. Cu superglue.

Pentru ca sunt cei mai profesionalisti critici de filme, chit ca va uitati la X-men, cu o sticla de doi litri de cola in brate si cu lay's pe canapea.

Pentru ca... exista :)