Recap

06:48 Posted In , , , Edit This 0 Comments »
La sfarsitul fiecarui an, in jur de 30 decembrie, obisnuiesc sa trag linia si sa fac o recapitulare. Anul asta, ma simt datoare ca aceasta sa fie mai cuprinzatoare. Motivul e simplu: nu suntem doar la sfarsit de an, suntem la sfarsit de deceniu. Si simt ca daca nu le-as oferi un omagiu as fi pur si simplu o creatura rece si insolenta.

Copiii nostri, copiii lor si copiii copiilor lor se vor referi la aceasta perioada ca la "anii 2000". Sau '00. Sau triplu zero. Sau trei oua. (Okay, incep deja sa bat campii, dar nu luati asta in seama. Banuiesc ca e efectul sarmalelor)

Anii 2000 au insemnat inceputul unui nou mileniu.In care au fost programate cel putin trei apocalipse (scuzele mele daca au fost mai multe, eu tin minte doar trei) - ian. 2000, 06.06.'06 si 2012. Nu am vazut inca nimic interesant - dar astept cu mult interes modul in care coliziunile din interiorul acceleratorului de particule vor distruge lumea in 2012. (*evil laugh*). De fapt, nu. Cred ca o sa ma iau dupa cantecul lui Robbie Williams (ATENTIE! Superstar al anilor '00) si o sa zic "I hoooopee I'm oooold before I die".

Deceniul asta a fost o perioada de inflorire culturala (nu tocmai). Ce-i drept, a fost intervalul de timp in care turcul-genial Orhan Pamuk si nemtoaica-nascuta-si-traumatizata-in-Romania Herta Muller au luat Nobelul pentru Literatura. Si ii aplaud pe cei de acolo pentru alegeri, pentru ca fara "Ma numesc rosu" anumite revelatii se produceau mult mai greu in mintea mea. dar a fost si perioada de glorie a lui Britney Spears, Paris Hilton si a multor alte bimbo ale caror nume nici macar nu le mai retin, zeci si zeci de "eroine" ale scenei care au definitivat termenul de pitzipoanca.

Pe plan personal, insa, anii 2000 reprezinta mai bine de jumatate din viata mea. Toti anii mei de scoala (cele trei luni de desenat bastonase si liniute de la inceputul clasei intai nu se pun). Toate motivele pentru care am ajuns sa urasc sau sa iubesc anumite materii. Descoperirea internetului, intai pentru site-urile cu jocuri Harry Potter. Revelatia faptului ca Mos Craciun nu exista. (oh, si ce zi trista a fost aceea!!!). Discutia despre sex (albinute, pestisori, broastele testoase perverse din acvariul meu). Discutiile despre relatii (cred ca trebuia sa fiu mai atenta in cursul lor, pentru ca aparent n-am invatat nimic). Literatura - poezii, eseu, proza. Cenacluri peste cenacluri. Cool Girl si Bravo si Popcorn citite pe sub banca in generala(ce vremuri...). Generala, liceu. Indragosteli. Alcool. Fumat. Cafea. Prostii. Prieteni, pentru ca ei au fost de-a lungul timpului cei care au facut ca "my rockin world go round"si pentru ca, oricat de departe am fi unii de ceilalti, de fapt suntem mereu aproape.

Chiar si doar in virtutea ultimului punct de pe lista, as indrazni sa spun ca a fost un deceniu grozav.

Cat despre rezolutii pentru noul an & stuff, astept cu interes sugestii. Not much of a planner.

La mai mare!

Pledoarie pentru modestie

02:37 Posted In , Edit This 0 Comments »
Stii ce e cel mai deprimant? Aroganta. Momentul in care individul uita de cauza pe care pana mai deunazi o sustinea si-si concentreaza intreaga energie in a se arata pe sine superior celorlalti. Egocentrismul nu ar trebui sa aiba ce cauta intr-o comunitate. Inversunarea orbeasca nici atat.

Esti bun in ceea ce faci? Bravo tie. Exista si altii mai talentati ca tine? Intotdeauna vor fi. Primesti mai multe critici decat laude si banuiesti ca e din cauza invidiei pe care o resimt cei "nedotati"? Poate ca da, poate ca nu. In general, cand o persoana ajunge cu adevarat sus, nu se mai poate aseza pe un scaun din cauza a de cate ori a fost muscat de fund. Desigur, mai sunt si cativa care emit pareri obiective (observatie: obiectiv nu este sinonim cu competent, deci nu-ti face sperante prea mari). Dar cei mai multi sunt pur si simplu blazati, caci au impresia ce le-au vazut pe toate si ca tu nu esti cu nimic diferit de ceilalti.

Cam au dreptate. Suntem cu totii oameni.

Zapadaaaaa!!!

05:02 Posted In , Edit This 2 Comments »
Ninge in Buc. Finally!

Nocturna

14:18 Posted In , , Edit This 0 Comments »
Cred ca n-am apreciat niciodata cat de liniste e cu adevarat in noptile acestea de inceput de iarna. M-as putea crede intr-un oras fantoma daca nu ar mai fi cateva lumini razlete la blocul de vizavi.

Sa fiu complet singura. Aproape ca mi-ar placea asta. Rasuflarea mea sa fie unica pierduta in aerul rece. Trupul meu sa fie singurul zgribulit de gerul de afara. As umbla la nesfarsit pe strazile impanzite de felinare cu lumina portocalie, intr-un mars nocturn ... Iar decembrie nu s-ar sfarsi niciodata. Pentru ca nu ar avea sens sa se sfarseasca. Pentru ca as fi singura pentru care timpul s-ar mai scurge. Infinitul nu mai inseamna nimic cand vine vorba de decembrie.

Sa fie liniste, deci!


Postarea aceasta nu este menita sa fie una vesela. E doar noapte.

Speaking si viteze nu tocmai supersonice

04:47 Posted In , Edit This 11 Comments »
Iata-mi viteza de scriere!
In romana:
45 de cuvinte

http://romanian-speedtest.10-fast-fingers.com">Speed test



... si in engleza:

43 words

Typingtest




43-45 de cuvinte pe minut inseamna ca scriu (ceva) mai repede decat bunica, persoana foarte respectabila de altfel, dar care cauta cate jumatate de minut o litera pe tastatura.

Concluzii?
1) Nu ma voi angaja niciodata (DAR NICIODATA!!!) secretara/grefier. Aparent, sunt incompetenta ptr aceste joburi
2) Poate n-a fost o idee asa de rea sa dau speakingul la Cambridge azi. Cu scrisul in mod evident n-am sanse :))

Pana mea... de curent!!!

08:22 Posted In , , , Edit This 0 Comments »
Dupa o lunga perioada neagra, azi incepusem sa cred ca mult-iubita karma incepe sa-mi fie favorabila din nou. Da' de unde!!! Acum sunt din nou in intuneric... si de data asta la propriu!
Care erau sansele ca, fix in seara de dinaintea tezei la biologie, sa fie pana de curent? Cu nervii cranieni cum ramane?!
Nu zic nu, e o experienta interesanta sa stai la lumina lumanarelelor parfumate. Ca sa fiu sincera, e de-a dreptul fascinant sa vezi cum arata spatiul dintre blocuri fara pic de lumina. Ma simt oarecum ca in filmele acelea americane, cu periferia/ghetto-ul, spatii in care se poate petrece orice dupa lasarea noptii. Where are my gangstas at? Singura problema ca aici este vorba de Crangasi, cartierul cu nenumarati asi, si toti adorati de mr. Petrescu.

In alta ordine de idei, savisti, maine avem cenaclu! Si nu oriunde, ci in locul sacru numit cabinetul de desen! Stiu ca pe afis scrie "biblioteca", mea culpa, dar voi strangeti-va la 207! Ne citesc Lexus si Cristina de la 11 E di, din cate le stiu eu pe ele, o sa fie taaaaaare interesant.

Mai multe detalii pe http://sfsava.blogspot.com

Acum, ma voi intoarce in umbre. Good night & good luck! :>

Omagiu scrisorilor

07:35 Posted In , , Edit This 3 Comments »

Nu am mai primit o scrisoare (si nu ma refer la felicitarile kitschoase de sarbatori) de cand aveam fix opt ani. Era ziua mea si o prietena mi-a scris o chestie lunga si indescifrabila, presarata cu multe desene cu ponei. Nu i-am raspuns. Niciodata nu mi-au placut prea mult poneii.

Ieri seara am primit o scrisoare, si mi-am petrecut urmatoarea jumatate de ora topaind, citind-o si recitind-o (noroc ca nu era prea lunga, altfel intreaga actiune ar fi durat cu MULT mai mult). Si inca am probleme in a-mi reveni din entuziasmul initial.
Probabil ca este putin exagerat, dar am simtit ca prin aceasta scrisoare legatura creata intre mine si persoana care a trimis-o este cu mult mai puternica decat daca mi-ar fi scris exact aceleasi cuvinte pe email sau mess. Privindu-i scrisul, experimentam ceva cu mult mai intim decat simplul inteles al cuvintelor ei - intelegeam cum scria. Primul paragraf era scris apasat, parca pentru a se autoconvinge sa nu se lase pagubasa. Pe masura ce randurile treceau, noi si noi idei ii veneau in minte, iar scrisul ii devenea fluid. Se intrerupea din cand in cand si isi pierdea ideile. Stergea cu pasta alba peste cuvintele fara sens, adauga altele noi. Spre sfarsit scrisul i-o luase atat de mult in sus incat ameninta sa atinga randul de mai sus. Deborda de veselie. Poate pentru ca terminase scrisoarea. Poate pentru ca toate cele scrise ii trezeau aceleasi amintiri pe care mi le trezeau si mie, cateva zile mai tarziu. Numai ea stie...

Incep sa cred ca noi cu totii avem una si aceeasi problema. Am uitat sa mai scriem. Am uitat si sa citim. Am uitat cum arata randurile serpuitoare pe o coala alba de hartie. Am uitat sa mai cosmetizam ceea ce scriem. Nu facem decat sa prescurtam, sa inlocuim litere si sa englezim totul pana cand cuvintele noastre nu mai sunt cuvinte ci doar franturi, membre fara trup.

Mi-e dor de vremurile in care scrisorile erau cele cool.
imagine luata de pe http://ryezalchaplin.blogspot.com . va recomand blog-ul. iti smulge un zambet, no matter what.

Promit ca nu ma mai las pe tanjala

12:27 Posted In , , , , Edit This 0 Comments »
Am decis- blogul asta a fost parasit prea mult timp. De prin septembrie, imi tot facea cu ochiul, ba jucaus, ba seducator dintre bookmark-surile Google, iar eu, ca o parsiva ce sunt, ma prefaceam ca nu-l observ. Dar aceasta actiune de ignorare nu s-a putut perpetua la nesfarsit din doua motive.
Unu- ma furnicau si pe mine degetele sa scriu si altundeva decat in jurnalul personal - care e extrem de haotic si depresiv.
Doi- oamenii aparent chiar au luat "foicica" asta de web in serios. Si ma citeaza pe peste tot cu ea. Si mi-e, asa... putin jena de mine.

It's good to be back.

P.S.: Pentru cei din Sava, luni de la 12.00 avem o sedinta speciala a cenaclului "Sueta". Mai multe detalii pe http://sfsava.blogspot.com/ .
P.P.S.: Am rezolvat si cu absentele, intrucat avem aprobare speciala de la directiune.

Pam-pam!

Aventuri pe langa bicla (I)

03:01 Posted In , , Edit This 1 Comment »

Chapter I "Cocalarii"

Ieri seara, ma gaseam cu o prietena la centrul de inchiriat biciclete de langa Kiseleff. Ea astepta de vreo jumatate de ora o bicicleta maare cu cosulet (nu-i voi discuta gusturile), iar eu faceam cerculete mici in jurul ei pe role.

Pe nesimtite (la propriu!!!), s-au apropiat de ghiseu 2 cupluri de genu' cocalar & pitzi. Voiau sa inchirieze biciclete. Nu aveau decat o mica problema: lipsa buletinelor. Tipa le-a explicat frumos ca nu poate sa le dea bicla daca n-au buletin s.a.m.d., ei o tineau sus si tare ca vor biciclete. Toata distractia a tinut vreun sfert de ora, timp in care tipei de la ghiseu i s-au oferit nenumarate sugestii de garantii pe care i le pot da in loc de buletin: telefoane, carnet de sofer (aveau si masini baietii).

In cele din urma, tocmai cand sosea si bicicleta ravnita de prietena mea, unul dintre cocalari racneste:
" Iti dau lantu', in p... mea!"
Sunt suficient de convinsa ca daca tipa de la ghiseu ar fi acceptat,ar fi facut un targ bun. Colanul de aur avea cel putin doua degete latime!

Dar nimeni nu ne putea preveni in legatura cu ce urma...

to be continued...

Puterea obisnuintei (FABULA)

02:36 Posted In , , Edit This 3 Comments »
Intr-o zi, la o stana, a venit un lup si a mancat o oaie. Ciobanul si-a luat pusca, s-a dus in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.

A doua zi, alt lup a venit si a mancat o oaie. Ciobanul si-a luat pusca, s-a dus in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.

A treia zi, alt lup a venit si a mancat o oaie. Ciobanul si-a luat pusca, s-a dus in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.

A patra zi, o oaie a mancat o oaie. Ciobanul si-a luat pusca, s-a dus in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort...
x_X

(copyright Pasarea Colibri)

RIP Michael

06:55 Posted In , , Edit This 2 Comments »

Azi-noapte, o veste a cutremurat intreaga lume: Michael Jackson a murit!

Evenimentul a fost dezbatut intensiv, cu mai mult sau mai putin profesionalism, pe la toate emisiunile de stiri si/sau muzica (pentru binele vostru, sper ca n-ati urmarit-o pe VJ-ita de la MTV, care abera incontinuu cu niste invitati care erau absolut paraleli cu subiectul), prin toate ziarele si de catre toti cei din statia de metrou de la Unirii.

Cred ca nu exista om care sa nu asocieze macar o melodie de-a lui Michael cu o situatie speciala din viata lui. Eu, cel putin, tin minte cum m-am indragostit intr-o vara pe ritmurile lui Billie Jean, cum m-am revoltat impotriva intregii lumi ascultand They don't care about us, cum am facut varza teza de la informatica din ultimul semestru cu Bad si cum am fumat si am avut atitudinea de "i don't give a fuck" pe Beat it.
Prin moarte Michael s-a ridicat deasupra mizeriilor cotidiene. De-acum, nu mai conteaza nici declinul muzical, nici acuzatiile de pedofilie, nici depigmentarea pielii... nimic! A intrat in legenda...
Rest in peace, Michael!

Vara

08:48 Posted In , , Edit This 1 Comment »
E vara.
E cald.
E bine.

E vremea cand dispar toate nelinistile cotidiene si frustrarile se dau dracu'.

E un dor de mare si de parfum de sare atat de tangibil, incat parca pot sa-l pipai, miscandu-mi buricele degetelor pe suprafata sa curbata, translucida.
E un dor de tine. Caci in tine ma inec ca-n mare. Caci a tine miros mai pregnant decat a sare. Caci nici tu, nici ea, nu-mi astamparati vreodata setea.

E un dor de muzica. De Vama Veche, de Eagles, de Bob Dylan, de Beatles, de Don McLean.
E un dor de prieteni, de terase boeme, de fum inecacios de tigara, de Silva Neagra si Green Apple.
E un dor de zambete.
E un dor de mine.

De fiecare data cand cred ca ma gasesc, ma pierd din nou. Dar nimeni nu se poate ascunde etern din calea razelor de soare.
E vara, si asta face totul mai usor.

*si-o Vama Veche, pt conaisseurs* :)

Din perlele istoriei familiale

00:46 Posted In , Edit This 0 Comments »
Bunica si bunicul s-au cunoscut intr-un cimitir, de Rusalii. Ea pazea colacii pentru pomana, asezata langa mormant, era blonda si de-abia majora. El, cu cinspe ani mai in varsta, avocat, versat, venise de la Bucuresti ca sa inspecteze... obiceiurile patriei.
Varianta clasica, romantata, sustinuta de bunica-mea, e ca a fost dragoste la prima vedere.
Varianta neoficiala este ca au fost cuplati in urma unei indelungate strategii al carei principal promotor a fost unchiul ei, de asemenea bucurestean.
*Am mentionat faptul ca la nunta o fosta iubita de-a lui i-a trantit un buchet de flori in brate?*

Matusa mea de rangul II a facut liceul la Suceava, intr-o clasa de uman. Nu prea o interesau mediile (pe vremea aia admiterea la facultate se facea doar prin examen) - drept urmare, se tinea numai de traznai. Intr-un trimestru, avea neaparata nevoie sa treaca la biologie. In schimbul unei note de sapte, proful a pus-o sa perie maimutele impaiate din laborator (*Imaginati-va ce-ar fi fost daca ar fi avut mistreti impaiati.... sau zimbri, si-asa sunt la mod prin zonele alea*).
Alta data, a chiulit de la scoala sub pretextul ca i-a murit unchiul. A doua zi, dirigul a oprit-o pe mama ei pe strada intreband-o cand va fi inmormantarea. Unicul ei unchi murise inainte ca ea sa se nasca.

Alcohol

08:35 Posted In , Edit This 0 Comments »
In Romania, se stie ca adolescentii beau & fumeaza. Ti-o poate spune verde-n fata oricine, incepand de la babutele din autobuz cu "pe vremea meaaa..." pana la cei mai respectabili profi. Dar la intrebarea "De unde isi procura adolescentii bere si tigari?" veti obtine ca raspuns un ridicat din umeri.

Adevarul e, ca in ciuda afiselor puse in fiecare magazin si pub, "Nu vindem tutun/alcool minorilor. LEGE!!!" sunt extrem de putini vanzatori care chiar actioneaza in conformitate cu cele scrise acolo. Brusc, le intra soarele/neonul/degetul in ochi si nu observa ca stimatul cumparator nu arata nici la o distanta de 3 ani in minus fata de varsta indicata. Atat timp cat le iese profitul si nu e niciun organ al legii pe urmele lor, anything goes...

Cand vine vorba de multinationale sau de pub-uri cu prestigiu, lucrurile se schimba. N-ai de 18, nu primesti. N-arati de 18, arati buletin s.a.m.d. In curand se creeaza zvonul ca in localul X nu primesti de baut, si tot cardul de minori zboara spre alte locatii, mai accesibile.

Mie, personal, toata sarada asta mi se pare de o ipocrizie iesita din comun. Cei care dau alcool fara sa caste ochiul la buletin tot fac bani nemeritati, adolescentii continua sa bea fara control... dar statul este fericit. El si-a asumat rolul protector-moralizator. El nu ii lasa pe copiii natiunii sa bea. Restu' e doar vina comerciantilor.

Daca virtutea si dorinta de a controla fenomenul de mahmureala adolescentina ar fi pe atat de puternice pe cat se presupune, s-ar putea gasi alte solutii. Vezi statele dezvoltate (ex. Belgia) unde este permis sa bei de la varsta de 16 ani. Alcoolul avand statut legal, devine mult mai putin interesant, iar cazurile de copii-alcoolici scad considerabil ca numar. Dar la noi nu! Ei se prefac ca nu vad, noi ne prefacem ca nu bem!

Azi am fost la Hard Rock Cafe cu Mihaela si am pacalit-o pe chelnerita sa ne dea marguerita zicand ca suntem majore. Nu stiu cat de mandra ar trebui sa fiu de asta...

S-ar putea zice c-am dat-o in bara!

13:23 Posted In , , Edit This 0 Comments »
Ca orice pasager zilnic al oricarui metrou care ma duce mai rapid la Crangasi, statia mea de bastina, am parte de momente mai mult sau mai putin dubioase de o frecventa de-a dreptul ingrijoratoare. N-am gasit pana acum o justificare stiintifica a acestor anomalii, dar am vaga impresie ca numai ghinionul/neindemanarea mea de toate zilele poate fi raspunsul. La urma urmei, am pierdut sirul pisicilor negre care mi-au calcat de-a lungul timpului calea.

Joi seara ma hurducanam frumos in metrou, plictisita de moarte, agatata alene de-o bara, cand la gara - minune! - intra un roaker dragut. Pleata satena, tricou cu Black Sabbath, tot arsenalu'. Se agata de aceeasi bara ca si mine.

A urmat firescul schimb de priviri intai timide, ezitante, pentru ca mai apoi sa se transforme in pline de speranta si zambete de ambele parti. Totul mergea cum nu se poate mai bine. Mai mult, metroul pune o frana spectaculoasa, iar mainile ni se ating pret de o clipa (complet accidental, jur pe onoarea-mi de cercetasa!!!).

La nici 30 de secunde de la fericitul eveniment, tipul incepe sa se dea cu capul de bara. Suficient de tare, as zice, avand in vedere ca vibra bara. Impactul pe care acest gest l-a provocat asupra mea este greu de descris! Soc e putin spus. Insumati asta cu jignirea personala (wtf, dude, i'm not THAT ugly). Probabil si cu ceva simt al ridicolului, de vreme ce cu greu m-am abtinut sa nu ma bufneasca rasul.

Cand am coborat eu la crangasi, tipul inca se mai dadea cu capul de bara. Sper ca a terminat macar dupa ce am iesit din raza sa vizuala - nu vreau sa ma simt vinovata pentru traumatismele craniene ale nimanui!

Au fost multiple interpretari - pornind de la ipoteza ca tipul era crestin ultrafervent si ca l-am indus in pacat, pana la cea ca era cuplat. N-am idee care e explicatia. Stiu doar un lucru: trimiteti-mi si mie de-acum oameni care nu simt nevoia sa se automutileze dupa un flirt! Mersi! :))

Friends will be friends

13:43 Posted In , Edit This 0 Comments »
Acest post este dedicat prietenilor.

Pentru ca stiu sa te inveseleasca si in cea mai de rahat situatie, chiar daca asta inseamna sa impartiti o portie mare de cartofi prajiti si sa tunati si fulgerati impreuna impotriva profei de chimie.

Pentru ca lucreaza in echipa genial, chiar daca asta presupune ca stau sa lipeasca etichete pe eprubete pana la trei noaptea. Cu superglue.

Pentru ca sunt cei mai profesionalisti critici de filme, chit ca va uitati la X-men, cu o sticla de doi litri de cola in brate si cu lay's pe canapea.

Pentru ca... exista :)

Cenaclul CNSS - sedinta no. 2

11:53 Posted In , , Edit This 0 Comments »

Mitocanie de Paste

01:35 Posted In , , , Edit This 0 Comments »



Pastele este...

... acea perioada minunata din an cand bagam in noi cozonac, si pasca, si diferite parti ale mieilor, cand dam acelasi mesaj cu urari tuturor cunoscutilor, cand un misterios urecheat ne aduce ciocolata in variate forme si cand ciocnim ouale oamenilor. :)

si

... acea perioada minunata din an pentru care ne imbogatim spiritual prin gesturi conotativ religioase precum postitul, mersul la biserica si facutul de fapte bune. Un moment in care ar trebui sa fim ceva mai buni si mai milostivi decat in restul timpului. Si cu mai mult bun-simt.

In mod evident, tipul care statea in fata mea la slujba de Inviere de la Manastirea Antim nu prea avea treaba cu partea spirituala. De abia ma mutasem in spatele lui, din cauza unui alt om, falnic ca bradul, care-mi bloca campul vizual. Mare greseala!
Nu zic, si simplul act de a asculta slujba e minunat, dar parc-ai vrea sa vezi si ce face popa acolo. Ei bine, acest lucru imi devenea literalmente imposibil datorita rasucirilor repetate ale domnului din fata (cam una la 10 secunde, as zice). Privea spre iesire cu niste ochi mici si stresati, de sub pavaza sprancenelor unite, de parca se astepta ca din clipa in clipa sa apara un drob saltaret acolo. Nu aparea, asa ca s-a plictisit si s-a pus sa dea mesaje. Okeeei... macar asta il tinea ocupat si puteam sa va si eu ceva. In timpul primului "Hristoos a inviaat diiin moortiii" lui i-a sunat telefonul. Cu volumul la max. Si cu o melodie nu tocmai discreta. Inca mai putea sa scape cu fata curata. Oricui i se poate intampla. Problema e ca a raspuns. Si si-a urat "Paste fericit" cu interlocutorul sau la fel de insensibil pentru urmatoarele 5 minute. Vestea buna e ca a plecat 10 minute mai incolo. Cred ca daca ar mai fi stat, mi-as fi pierdut si eu bruma de spiritualitate acumulata, si i-as fi dat cu candela in cap.

De altfel, o slujba pasionanta si diversificata.

Va doresc si voua un "Paste fericit" si sa n-aveti nenorocul sa dati peste astfel de mitocani! Ma intorc la mieii mei din ciocolata!

On top of the world

01:04 Posted In , , Edit This 0 Comments »
Pe 13 si 14 aprilie, in speta ieri si azi, Maretul Arc de Triumf a fost deschis publicului. Vizitarea sa a fost o alternativa absolut avantajoasa la frecatul mentei.
In interior, are un aspect de muzeu improvizat. Nu tu briz-brizuri sau detalii arhitectonice inutile, in schimb o expozitie despre participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial. Imagini de epoca, scheme, planse, retroproiector, pana si bustul lui Ferdinand tronand falnic peste scari.
Dar nimic din ceea ce era in interior nu ne putea pregati pentru privelistea de acolo, de sus. It's so damn good being on top of the world! Bucurestiul parea minuscul, usor de cuprins intr-o palma!

Singura problema? Muuult prea mult vant!

Targ de Florii

10:55 Posted In , , Edit This 1 Comment »

Ocazia perfecta pentru aprovizionare cu turta dulce, kurtos kolacs & co.
Maine- ultima strigare! :p

Pyjama party

04:25 Posted In , , , Edit This 0 Comments »

Cele sase ingrediente ale unei petreceri in pijama rafinate:
1. O sticla de doi litri de murfatlar (rosu ca rubinul, ca sangele, ca si cabinele telefonice englezesti) mixata cu cola
2. Dunhill pentru blonde, Marlboro pentru brunete (uneori interschimbate)
3. M&m's, floricele, struguri, alune (terminate in cel mai scurt timp imaginabil)
4. Filmeeee (cu si despre barbati :> ) : "yes man", "two and a half men", "the curious case of benjamin button"
5. Septica. Unde am luat bataie. La modul cel mai grav cu putinta. Cum e sa ai patru asi in mana, iar dusmanul tau de moarte trei septari?
6. ultimul ingredient, dar nu cel din urma. Daca vreti o petrecere in pijama plina de rafinament (petrecerea, nu pijamaua) , luati-o pe MIHAELA. Are floricele si filme tari. Si seamana vag cu Tweety.

Toate acestea... pentru ca ne respectam!
Cheers!

Cenaclu CNSS

15:39 Posted In , , , Edit This 1 Comment »

Muz..ul?

13:00 Posted In , , Edit This 0 Comments »

Motto: “Te dizolvi in lumea-mi
Cu fosnet cald si rime…”

Ca scriitoare wanna-be, ma ciocnesc uneori si de lucruri care nu-mi plac in mirobolanta lume a breslei cuvantarilor. Unul dintre ele m-a obsedat intreaga saptamana, enervant ca o musca bazaitoare care-ti da tarcoale intr-o zi prea calda de vara [ca veni vorba, ati vazut ce frumos s-a facut afara? :) ].

E vorba de discriminare, si asta intr-un domeniu relativ delicat, acela al muzelor.

*sunet dramatic de tobe*


Cred ca suntem cu totii de acord ca, de-a lungul istoriei, 90% dintre operele artistice, fie ele tablouri, simfonii, romane, etc. au fost create de catre barbati. Majoritatea femeilor au avut, pana intr-un intarziat secol XIX, un rol secundar in acest proces de creatie. Ele erau cele a caror existenta se putea impleti cu arta, in sensul ca apareau ca figuri centrale ale unei creatii, dar nu cele care ii determinau aparitia. Ele erau muze.

Daca deschidem DEX-ul, suntem rapid lamuriti ca muzele erau initial (1) cele noua divinitati alegorice si inspiratoare ale artelor si stiintelor. Ulterior, de-a lungul sceolelor in care arta s-a slefuit, termenul de muza a capatat semnificatia de (2) inspiratie poetica.

Folosim frecvent acest termen, uneori haotic. Spunem ca"Mimi e muza lui Gigel". Prin asta se subintelege ca Gigel, atunci cand o vede pe Mimi, se inmoaie complet si este atins de elanul creator. Si mai ia si un Nobel pentru literatura.

Dar in aceasta fericita schema nu exista loc pentru posibilitatea ca Gigel sa-i fie muza (muz? muz-eu?) delicatei Mimi. Traim intr-o societate in care, prin simplele norme de gramatica, se reduce posibilitatea ca Gigel sa fie un obiect adiacent creatiei, si Mimi promotorul ei.

Iar eu, acum, in cel mai fericit moment al creatiei mele (mi-a revenit mult-asteptata inspiratie multumita tie) descopar ca nu am cum sa te numesc pe tine, cel care ma faci sa filozofez, decat...

Muz?

Muzau?

Muzeu?

Palabras sin frontera

12:30 Posted In , , , Edit This 1 Comment »
De Ziua Internationala a Poeziei, un nou eveniment marca Adsum.

Contra-atac la "Reportaj la Sf. Sava"

14:05 Posted In , , , , Edit This 6 Comments »

Tocmai mi-a ajuns in fata ochilor un reportaj extrem de intrigant, scris de un oarecare domn Daniel Befu, reporter la maretul ziar "Gandul" si sarcastic wanna-be, despre aparenta inutilitate a orelor de religie in Colegiul National "Sf. Sava" (pentru cei interesati, linkul e asta: http://www.gandul.info/scoala/reportaj-la-sfantul-sava.html?3934;4041251#comments).

Marturisesc din start- si eu sunt unul din acei elevi din Sf. Sava cu par valvoi si care iau in deradere religia (dupa opinia unora). Si da, fac aceasta materie cu infamul domn Tutu.

De cateva luni incoace, cu totii dezbatem utilitatea unor materii precum religia, educatia plastica si cea muzicala in liceu. Deci, din acest punct de vedere, articolul pica intr-un moment oportun. Inteleg, de asemenea, si dorinta stringenta a d-lui Befu de a-si exprima opinia vizavi de acest subiect.

Din pacate pentru dansul, lista circumstantelor atenuante se incheie aici. Sa scrii un articol cu scopul expres de a defaima orele de religie dintr-un liceu mi se pare strigator la cer! . Ce vrea sa demonstreze domnul befu prin dialogurile auzite la ora de religie? Ca nimeni nu mai crede in divinitate in ziua de azi si ca profesorii de religie sunt cu totii niste incompetenti? Aiureli. fac religie inca din clasa intai, iar oamenii care mi-au predat aceasta materie au fost intotdeauna daruiti (in proportie mai mica sau mai mare) credintei lor. D-l Tutu nu face exceptie. El este chiar unul dintre cei mai relaxati profesori pe care ii avem- cu care chiar putem discuta, ca de la om la om, si nu ca de la subordonat la superior. Nu merita articolul asta.

Chiar daca nu luam in seama atacurile directe la adresa orei de religie din Sf Sava (si, sa nu uitam, totusi colegiul nostru este unul dintre cele mai bune din tara), ridicolul articolului ramane acelasi. D-l Befu, dorind probabil sa socheze, are unele erori de stil care pur si simplu nu se potrivesc unui jurnalist de talia sa. Cursivitatea articolului este, practic, inexistenta; acesta se constituie dintr-o suita de imagini presarate din plin cu sarcasm (nereusit). Si nu pot sa raman altfel decat indignata dupa citirea portretului nemagulitor facut unor colegi de an cu mine. Am placerea sa va informez ca fata "ciufulita" este una dintre premiantele pe ultimul an scolar. Si articolele homofobe ale d-lui Befu nu dau absolut deloc bine pe langa descrierea facuta baiatului " pletos slăbuţ, uşor de confundat cu o fată" (vezi o mostra din intelepciunea domnului B. pe
http://blogfilosofie.wordpress.com/2008/02/19/prost-gust-la-drumul-mare/). De unde vine tendinta aceasta de a judeca omul dupa modul in care arata? Unde sunt ideile democratice, de diversitate si interculturalitate pe care le afisati?

Daca ar fi dupa voi, probabil am renunta la religie, la desen, la muzica, la orice ne imbogateste cultural, si am ramane la nivelul de mormoloci capabili in toate domeniile reale, dar cu zero spiritualitate. Nu ma faceti decat sa-mi pierd si ultima urma de incredere pe care o aveam in mass-media.

Toata chestia asta mi-a lasat un gust amar in gura. D-l Tutu, noi va sustinem! :D
Aceeasi idee, in prezentari diferite pe:
si

Ganduri de vineri seara...

13:54 Posted In , , Edit This 0 Comments »
De ce gandesti asa? Doar pentru a-mi aminti ca ideile si reactiile mele sunt aceleasi cu cele ale gloatei cu care ma confund?

De ce vorbesti asa? Doar pentru a-mi scoate si mai mult in evidenta cuvintele, clisee repetate de toti cei de dinaintea mea?

De ce ma privesti asa? Prin ochii tai, ma vad mai imperfecta ca niciodata…

Se apropie de cruzime modul in care imi posezi gandurile, conversatiile, pauzele melancolice.
La fiecare pas pe care il fac, tind sa-mi compar miscarile cu ale tale. Dar - vai! – miscarile mele parca le parodiaza pe ale tale. La fiecare privire in oglinda, ma vad maimutarindu-ti expresia. Fiecare parere a mea e un ecou vag al uneia care iti apartine.

Vrei sa-ti vezi versiunea ieftina si previzibila? Sunt chiar aici. Incantata de cunostiinta.

8 martie

13:08 Posted In , , Edit This 1 Comment »



"Fara tine sunt nimic" nu mi se pare o declaratie prea adecvata deoarece:





  • imi zgreaptana serios mandria

  • tu nu te-ai fi indragostit de o persoana care era nimic



Asa ca sper sa fii satisfacut atunci cand voi marturisi ca tu ma completezi.


Va fi cea mai convenabila declaratie pe care as putea-o formula, avand in vedere ca azi ar fi trebuit sa fie o zi a mea, doar a mea , ca fata. O zi in care sa-mi demonstrez inca o data cat de puternica sunt si cat de putina nevoie am, in fapt, de tine.


Dar, in mod ciudat, fiecare persoana de pe strada cocosata de greutatea florilor pe care le cara (zambile, narcise, exoticarii si cate un ghiocel tardiv) ma facea sa ma gandesc la dulcegarii incompensurabile.


Scuze daca nu m-am putut abtine sa trimit declaratii de dragoste in vid.