Da-i un nume

Ma depaseste cum puteau/pot unii sa traiasca intr-o lume in care erau convinsi ca nu reprezinta nici cat cea mai mica molecula in comparatie cu imensitatea Pamantului. In care au un destin oarecare, sau poate unul planificat cu atentie, moment cu moment, pas cu pas, rasuflare cu rasuflare si pe care nu-l pot altera in niciun mod.

Mie toata tarasenia asta imi suna groaznic de deprimant, ca sa nu mai spun artificial si, intr-o oarecare masura, claustrofobic. De ce sa plasezi singur, prin convingerile tale, intr-o lume in care esti prin definitie incatusat?

Eu as putea sa te scot zilele astea la o bere. Pentru ca-mi placi. Sau as putea sa nu o fac. Daca asta tot nu-mi altereaza in niciun fel destinul, cum sustin ei, de ce as face-o? Vom ajunge oricum in acelasi punct la un moment dat, datorita modului in care ne-au fost tesute vietile. Si atunci, in luna x, ziua y, ora z, potecile ni se vor intersecta. C-asa zice destinu'.

Imi place insa prea mult sa am impresia de control. Asa ca, orice-or zice stelele, si zodiile, si drumurile noastre astrale, imi voi asuma riscul. Berea ma va face molecula-regina a tuturor celorlate molecule. HAHAHAHAHA!
Si ce petrecere va fi atunci...

P.S.: E 5 martie si ninge in draci! Call that destiny, or what?!

Stii ce e cel mai deprimant? Aroganta. Momentul in care individul uita de cauza pe care pana mai deunazi o sustinea si-si concentreaza intreaga energie in a se arata pe sine superior celorlalti. Egocentrismul nu ar trebui sa aiba ce cauta intr-o comunitate. Inversunarea orbeasca nici atat.

Esti bun in ceea ce faci? Bravo tie. Exista si altii mai talentati ca tine? Intotdeauna vor fi. Primesti mai multe critici decat laude si banuiesti ca e din cauza invidiei pe care o resimt cei "nedotati"? Poate ca da, poate ca nu. In general, cand o persoana ajunge cu adevarat sus, nu se mai poate aseza pe un scaun din cauza a de cate ori a fost muscat de fund. Desigur, mai sunt si cativa care emit pareri obiective (observatie: obiectiv nu este sinonim cu competent, deci nu-ti face sperante prea mari). Dar cei mai multi sunt pur si simplu blazati, caci au impresia ce le-au vazut pe toate si ca tu nu esti cu nimic diferit de ceilalti.

Cam au dreptate. Suntem cu totii oameni.

Cred ca n-am apreciat niciodata cat de liniste e cu adevarat in noptile acestea de inceput de iarna. M-as putea crede intr-un oras fantoma daca nu ar mai fi cateva lumini razlete la blocul de vizavi.

Sa fiu complet singura. Aproape ca mi-ar placea asta. Rasuflarea mea sa fie unica pierduta in aerul rece. Trupul meu sa fie singurul zgribulit de gerul de afara. As umbla la nesfarsit pe strazile impanzite de felinare cu lumina portocalie, intr-un mars nocturn ... Iar decembrie nu s-ar sfarsi niciodata. Pentru ca nu ar avea sens sa se sfarseasca. Pentru ca as fi singura pentru care timpul s-ar mai scurge. Infinitul nu mai inseamna nimic cand vine vorba de decembrie.

Sa fie liniste, deci!


Postarea aceasta nu este menita sa fie una vesela. E doar noapte.

Iata-mi viteza de scriere!
In romana:
45 de cuvinte

http://romanian-speedtest.10-fast-fingers.com">Speed test

... si in engleza:

43 words

Typingtest

43-45 de cuvinte pe minut inseamna ca scriu (ceva) mai repede decat bunica, persoana foarte respectabila de altfel, dar care cauta cate jumatate de minut o litera pe tastatura.

Concluzii?
1) Nu ma voi angaja niciodata (DAR NICIODATA!!!) secretara/grefier. Aparent, sunt incompetenta ptr aceste joburi
2) Poate n-a fost o idee asa de rea sa dau speakingul la Cambridge azi. Cu scrisul in mod evident n-am sanse :))

Dupa o lunga perioada neagra, azi incepusem sa cred ca mult-iubita karma incepe sa-mi fie favorabila din nou. Da' de unde!!! Acum sunt din nou in intuneric... si de data asta la propriu!
Care erau sansele ca, fix in seara de dinaintea tezei la biologie, sa fie pana de curent? Cu nervii cranieni cum ramane?!
Nu zic nu, e o experienta interesanta sa stai la lumina lumanarelelor parfumate. Ca sa fiu sincera, e de-a dreptul fascinant sa vezi cum arata spatiul dintre blocuri fara pic de lumina. Ma simt oarecum ca in filmele acelea americane, cu periferia/ghetto-ul, spatii in care se poate petrece orice dupa lasarea noptii. Where are my gangstas at? Singura problema ca aici este vorba de Crangasi, cartierul cu nenumarati asi, si toti adorati de mr. Petrescu.

In alta ordine de idei, savisti, maine avem cenaclu! Si nu oriunde, ci in locul sacru numit cabinetul de desen! Stiu ca pe afis scrie "biblioteca", mea culpa, dar voi strangeti-va la 207! Ne citesc Lexus si Cristina de la 11 E di, din cate le stiu eu pe ele, o sa fie taaaaaare interesant.

Mai multe detalii pe http://sfsava.blogspot.com

Acum, ma voi intoarce in umbre. Good night & good luck! :>

Am decis- blogul asta a fost parasit prea mult timp. De prin septembrie, imi tot facea cu ochiul, ba jucaus, ba seducator dintre bookmark-surile Google, iar eu, ca o parsiva ce sunt, ma prefaceam ca nu-l observ. Dar aceasta actiune de ignorare nu s-a putut perpetua la nesfarsit din doua motive.
Unu- ma furnicau si pe mine degetele sa scriu si altundeva decat in jurnalul personal - care e extrem de haotic si depresiv.
Doi- oamenii aparent chiar au luat "foicica" asta de web in serios. Si ma citeaza pe peste tot cu ea. Si mi-e, asa... putin jena de mine.

It's good to be back.

P.S.: Pentru cei din Sava, luni de la 12.00 avem o sedinta speciala a cenaclului "Sueta". Mai multe detalii pe http://sfsava.blogspot.com/ .
P.P.S.: Am rezolvat si cu absentele, intrucat avem aprobare speciala de la directiune.

Pam-pam!