Promit ca nu ma mai las pe tanjala

12:27 Posted In , , , , Edit This 0 Comments »
Am decis- blogul asta a fost parasit prea mult timp. De prin septembrie, imi tot facea cu ochiul, ba jucaus, ba seducator dintre bookmark-surile Google, iar eu, ca o parsiva ce sunt, ma prefaceam ca nu-l observ. Dar aceasta actiune de ignorare nu s-a putut perpetua la nesfarsit din doua motive.
Unu- ma furnicau si pe mine degetele sa scriu si altundeva decat in jurnalul personal - care e extrem de haotic si depresiv.
Doi- oamenii aparent chiar au luat "foicica" asta de web in serios. Si ma citeaza pe peste tot cu ea. Si mi-e, asa... putin jena de mine.

It's good to be back.

P.S.: Pentru cei din Sava, luni de la 12.00 avem o sedinta speciala a cenaclului "Sueta". Mai multe detalii pe http://sfsava.blogspot.com/ .
P.P.S.: Am rezolvat si cu absentele, intrucat avem aprobare speciala de la directiune.

Pam-pam!

Aventuri pe langa bicla (I)

03:01 Posted In , , Edit This 1 Comment »

Chapter I "Cocalarii"

Ieri seara, ma gaseam cu o prietena la centrul de inchiriat biciclete de langa Kiseleff. Ea astepta de vreo jumatate de ora o bicicleta maare cu cosulet (nu-i voi discuta gusturile), iar eu faceam cerculete mici in jurul ei pe role.

Pe nesimtite (la propriu!!!), s-au apropiat de ghiseu 2 cupluri de genu' cocalar & pitzi. Voiau sa inchirieze biciclete. Nu aveau decat o mica problema: lipsa buletinelor. Tipa le-a explicat frumos ca nu poate sa le dea bicla daca n-au buletin s.a.m.d., ei o tineau sus si tare ca vor biciclete. Toata distractia a tinut vreun sfert de ora, timp in care tipei de la ghiseu i s-au oferit nenumarate sugestii de garantii pe care i le pot da in loc de buletin: telefoane, carnet de sofer (aveau si masini baietii).

In cele din urma, tocmai cand sosea si bicicleta ravnita de prietena mea, unul dintre cocalari racneste:
" Iti dau lantu', in p... mea!"
Sunt suficient de convinsa ca daca tipa de la ghiseu ar fi acceptat,ar fi facut un targ bun. Colanul de aur avea cel putin doua degete latime!

Dar nimeni nu ne putea preveni in legatura cu ce urma...

to be continued...

Puterea obisnuintei (FABULA)

02:36 Posted In , , Edit This 3 Comments »
Intr-o zi, la o stana, a venit un lup si a mancat o oaie. Ciobanul si-a luat pusca, s-a dus in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.

A doua zi, alt lup a venit si a mancat o oaie. Ciobanul si-a luat pusca, s-a dus in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.

A treia zi, alt lup a venit si a mancat o oaie. Ciobanul si-a luat pusca, s-a dus in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.

A patra zi, o oaie a mancat o oaie. Ciobanul si-a luat pusca, s-a dus in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort...
x_X

(copyright Pasarea Colibri)

RIP Michael

06:55 Posted In , , Edit This 2 Comments »

Azi-noapte, o veste a cutremurat intreaga lume: Michael Jackson a murit!

Evenimentul a fost dezbatut intensiv, cu mai mult sau mai putin profesionalism, pe la toate emisiunile de stiri si/sau muzica (pentru binele vostru, sper ca n-ati urmarit-o pe VJ-ita de la MTV, care abera incontinuu cu niste invitati care erau absolut paraleli cu subiectul), prin toate ziarele si de catre toti cei din statia de metrou de la Unirii.

Cred ca nu exista om care sa nu asocieze macar o melodie de-a lui Michael cu o situatie speciala din viata lui. Eu, cel putin, tin minte cum m-am indragostit intr-o vara pe ritmurile lui Billie Jean, cum m-am revoltat impotriva intregii lumi ascultand They don't care about us, cum am facut varza teza de la informatica din ultimul semestru cu Bad si cum am fumat si am avut atitudinea de "i don't give a fuck" pe Beat it.
Prin moarte Michael s-a ridicat deasupra mizeriilor cotidiene. De-acum, nu mai conteaza nici declinul muzical, nici acuzatiile de pedofilie, nici depigmentarea pielii... nimic! A intrat in legenda...
Rest in peace, Michael!

Vara

08:48 Posted In , , Edit This 1 Comment »
E vara.
E cald.
E bine.

E vremea cand dispar toate nelinistile cotidiene si frustrarile se dau dracu'.

E un dor de mare si de parfum de sare atat de tangibil, incat parca pot sa-l pipai, miscandu-mi buricele degetelor pe suprafata sa curbata, translucida.
E un dor de tine. Caci in tine ma inec ca-n mare. Caci a tine miros mai pregnant decat a sare. Caci nici tu, nici ea, nu-mi astamparati vreodata setea.

E un dor de muzica. De Vama Veche, de Eagles, de Bob Dylan, de Beatles, de Don McLean.
E un dor de prieteni, de terase boeme, de fum inecacios de tigara, de Silva Neagra si Green Apple.
E un dor de zambete.
E un dor de mine.

De fiecare data cand cred ca ma gasesc, ma pierd din nou. Dar nimeni nu se poate ascunde etern din calea razelor de soare.
E vara, si asta face totul mai usor.

*si-o Vama Veche, pt conaisseurs* :)

Din perlele istoriei familiale

00:46 Posted In , Edit This 0 Comments »
Bunica si bunicul s-au cunoscut intr-un cimitir, de Rusalii. Ea pazea colacii pentru pomana, asezata langa mormant, era blonda si de-abia majora. El, cu cinspe ani mai in varsta, avocat, versat, venise de la Bucuresti ca sa inspecteze... obiceiurile patriei.
Varianta clasica, romantata, sustinuta de bunica-mea, e ca a fost dragoste la prima vedere.
Varianta neoficiala este ca au fost cuplati in urma unei indelungate strategii al carei principal promotor a fost unchiul ei, de asemenea bucurestean.
*Am mentionat faptul ca la nunta o fosta iubita de-a lui i-a trantit un buchet de flori in brate?*

Matusa mea de rangul II a facut liceul la Suceava, intr-o clasa de uman. Nu prea o interesau mediile (pe vremea aia admiterea la facultate se facea doar prin examen) - drept urmare, se tinea numai de traznai. Intr-un trimestru, avea neaparata nevoie sa treaca la biologie. In schimbul unei note de sapte, proful a pus-o sa perie maimutele impaiate din laborator (*Imaginati-va ce-ar fi fost daca ar fi avut mistreti impaiati.... sau zimbri, si-asa sunt la mod prin zonele alea*).
Alta data, a chiulit de la scoala sub pretextul ca i-a murit unchiul. A doua zi, dirigul a oprit-o pe mama ei pe strada intreband-o cand va fi inmormantarea. Unicul ei unchi murise inainte ca ea sa se nasca.

Alcohol

08:35 Posted In , Edit This 0 Comments »
In Romania, se stie ca adolescentii beau & fumeaza. Ti-o poate spune verde-n fata oricine, incepand de la babutele din autobuz cu "pe vremea meaaa..." pana la cei mai respectabili profi. Dar la intrebarea "De unde isi procura adolescentii bere si tigari?" veti obtine ca raspuns un ridicat din umeri.

Adevarul e, ca in ciuda afiselor puse in fiecare magazin si pub, "Nu vindem tutun/alcool minorilor. LEGE!!!" sunt extrem de putini vanzatori care chiar actioneaza in conformitate cu cele scrise acolo. Brusc, le intra soarele/neonul/degetul in ochi si nu observa ca stimatul cumparator nu arata nici la o distanta de 3 ani in minus fata de varsta indicata. Atat timp cat le iese profitul si nu e niciun organ al legii pe urmele lor, anything goes...

Cand vine vorba de multinationale sau de pub-uri cu prestigiu, lucrurile se schimba. N-ai de 18, nu primesti. N-arati de 18, arati buletin s.a.m.d. In curand se creeaza zvonul ca in localul X nu primesti de baut, si tot cardul de minori zboara spre alte locatii, mai accesibile.

Mie, personal, toata sarada asta mi se pare de o ipocrizie iesita din comun. Cei care dau alcool fara sa caste ochiul la buletin tot fac bani nemeritati, adolescentii continua sa bea fara control... dar statul este fericit. El si-a asumat rolul protector-moralizator. El nu ii lasa pe copiii natiunii sa bea. Restu' e doar vina comerciantilor.

Daca virtutea si dorinta de a controla fenomenul de mahmureala adolescentina ar fi pe atat de puternice pe cat se presupune, s-ar putea gasi alte solutii. Vezi statele dezvoltate (ex. Belgia) unde este permis sa bei de la varsta de 16 ani. Alcoolul avand statut legal, devine mult mai putin interesant, iar cazurile de copii-alcoolici scad considerabil ca numar. Dar la noi nu! Ei se prefac ca nu vad, noi ne prefacem ca nu bem!

Azi am fost la Hard Rock Cafe cu Mihaela si am pacalit-o pe chelnerita sa ne dea marguerita zicand ca suntem majore. Nu stiu cat de mandra ar trebui sa fiu de asta...
Postări mai noi
Postări mai vechi